abstinență
/ab.sti'nen.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză abstinence < latină abstinentia.
Definiții
- faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | abstinență | abstinențe |
| genitiv-dativ | abstinenței | abstinențelor |
| vocativ | abstinențo | abstinențelor |
| articulat | abstinența | abstinențele |
Sinonime: (livr.) abstențiune, continență
abstinentă
/ab.sti'nen.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | abstinentă | abstinente |
| genitiv-dativ | abstinentei | abstinentelor |
| vocativ | abstinento | abstinentelor |
| articulat | abstinenta | abstinentele |