absolutoriu
/ab.so.luˈto.rju/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din germană Absolutorium.
Definiții
- (înv.) certificat de absolvire a unei școli superioare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | absolutoriu | absolutorii |
| genitiv-dativ | absolutoriului | absolutoriilor |
| articulat | absolutoriul | absolutoriile |
absolutoriu
/ab.so.luˈto.rju/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din latină absolutorius.
Definiții
- care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală.