absolutizai
/ab.so.lu.tiˈzaj/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din absolutiza.
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru absolutiza.
- forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru absolutiza.
absolutiza
/ab.so.lu.ti'za/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din absolut + sufixul -iza.
Definiții
- (v.tranz.) a atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | absolutiza | absolutizau |