absolutiza
/ab.so.lu.ti'za/Etimologie
Din absolut + sufixul -iza.
Definiții
- (v.tranz.) a atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | absolutiza | absolutizau |