absoluțiune
/ab.so.lu.ʦi'u.ne/Etimologie
Din franceză absolution < latină absolutio, absolutionis.
Definiții
- (jur.) iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
- (bis.) iertare a păcatelor, dată de obicei de papă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | absoluțiune | absoluțiuni |
| genitiv-dativ | absoluțiunii | absoluțiunilor |
| vocativ | absoluțiuneo | absoluțiunilor |
| articulat | absoluțiunea | absoluțiunile |
Sinonime: 1-2: iertare, scutire