abonament
/a.bo.na'ment/Etimologie
Din franceză abonnement.
Definiții
- convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept.
Exemple
- Abonament la radio.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | abonament | abonamente |
| genitiv-dativ | abonamentului | abonamentelor |
| articulat | abonamentul | abonamentele |
Sinonime: (înv.) subscriere