ablativ
/a.bla'tiv/Etimologie
Din franceză ablatif < latină ablativus.
Definiții
- caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ablativ | ablative |
| genitiv-dativ | ablativului | ablativelor |
| articulat | ablativul | ablativele |