ablațiune
/a.bla.ʦi'u.ne/Etimologie
Din franceză ablation < latină ablatio, ablationis.
Definiții
- (geogr.) transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor.
- (med.) îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc.
- (fiz.) fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul.
Exemple
- Ablațiunea apendicelui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ablațiune | ablațiuni |
| genitiv-dativ | ablațiunii | ablațiunilor |
| vocativ | ablațiuneo | ablațiunilor |
| articulat | ablațiunea | ablațiunile |
Sinonime: 2: (med.) exereză, extirpare, scoatere