abjudeca
/ab.ʒu.deˈka/Etimologie
Din latină abjudecare.
Definiții
- (v.tranz.) a anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | abjudeca | abjudecau |
Din latină abjudecare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | abjudeca | abjudecau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică