verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză habiliter < latină habilitare. Alternativ din germană habilitieren.
Definiții
- (v.tranz.) a califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta.
- a împuternici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | abilita | abilitau |
Sinonime: 1: atesta, 2: împuternici
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză habileté < latină habilitas, habilitatis.
Definiții
- îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie.
- (la pl.) șmecherii, șiretlicuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | abilitate | abilități |
| genitiv-dativ | abilității | abilităților |
| vocativ | abilitateo | abilităților |
| articulat | abilitatea | abilitățile |
Sinonime: 1: îndemânare, pricepere
Antonime: 1: inabilitate, stângăcie
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru abilitate.