abilitate
/a.bi.li'ta.te/Etimologie
Din franceză habileté < latină habilitas, habilitatis.
Definiții
- îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie.
- (la pl.) șmecherii, șiretlicuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | abilitate | abilități |
| genitiv-dativ | abilității | abilităților |
| vocativ | abilitateo | abilităților |
| articulat | abilitatea | abilitățile |
Sinonime: 1: îndemânare, pricepere
Antonime: 1: inabilitate, stângăcie