abataj
/a.baˈtaʒ/Etimologie
Din franceză abattage.
Definiții
- tăiere și extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; (p. ext.) loc unde se face această operație.
- doborâre a arborilor.
- ucidere a vitelor la abator.
- înclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparată; carenaj.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | abataj | abataje |
| genitiv-dativ | abatajului | abatajelor |
| articulat | abatajul | abatajele |
Sinonime: 1: (prin Transilv.) ort