X
/iks/Etimologie
Din greacă antică Χ și Ψ, prin limba etruscă și mai târziu latină.
Definiții
- a douăzeci și noua literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă, care redă pe „cs” (la începutul cuvintelor sau în cuvinte ca „explozie”, „expoziție” etc.) sau pe „gz” (în cuvinte ca „exemplu”, „examen” etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | X | X-uri |
| genitiv-dativ | X-ului | X-urilor |
| articulat | X-ul | X-urile |