W
/ˈdu.blu ve/Etimologie
Litera a fost inventată de scriitori anglo-saxoni în secolul al VII-lea.
Definiții
- a douăzeci și opta literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui „v” sau a lui „u” semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | W | W-uri |
| genitiv-dativ | W-ului | W-urilor |
| articulat | W-ul | W-urile |