S

Etimologie

De origine semitică, parțial prin greacă antică Σ și mai târziu latină și limba etruscă.

Definiții

1. a douăzeci și doua literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (consoană fricativă alveolară surdă).

Declinare

Etimologie

Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819. Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă Σ (σ sau ς), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de ș.

Definiții

1. a douăzeci și treia literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (consoană fricativă postalveolară surdă).

Declinare

Etimologie

Formație onomatopeică.

Definiții

1. (de obicei prelungit) cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere.