G
/g/Etimologie
Din latină G, care a fost introdus în perioada veche ca o variantă a lieterei C.
Definiții
- a noua literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de „E” sau „I”, oclusivă palatală sonoră în grupurile „ghi” și „ghe”, oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | G | G-uri |
| genitiv-dativ | G-ului | G-urilor |
| articulat | G-ul | G-urile |