D
/d/Etimologie
Din limba etruscă 𐌃 (D), prin latină, care provine din greacă antică Δ (D, „Delta”) < de origine feniciană.
Definiții
- a șasea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | D | D-uri |
| genitiv-dativ | D-ului | D-urilor |
| articulat | D-ul | D-urile |