C
/tʃe/Etimologie
Din limba etruscă 𐌂 (C), prin latină, care provine din greacă antică Γ (G, „Gamma”) < de origine feniciană.
Definiții
- a cincea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă în grupurile „ce”, „ci”, oclusivă palatală surdă în grupurile „che”, „chi” și oclusivă velară surdă în celelalte poziții).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | C | C-uri |
| genitiv-dativ | C-ului | C-urilor |
| articulat | C-ul | C-urile |