B
/b/Etimologie
Din greacă antică Β (B, „Beta”), prin latină < poate de origine egipteană sau feniciană.
Definiții
- a patra literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | B | B-uri |
| genitiv-dativ | B-ului | B-urilor |
| articulat | B-ul | B-urile |