țurțur
/'ʦur.ʦur/Etimologie
Origine necunoscută.
Definiții
- formație mică de gheață în formă de con, care atârnă de streșini sau de ramurile copacilor, apărută prin înghețarea picăturilor de apă ce se preling.
- (mai ales la pl. pop.) fascicul de fire unite între ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare.
Exemple
- Pe streșini s-au format țurțuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țurțur | țurțuri |
| genitiv-dativ | țurțurului | țurțurilor |
| articulat | țurțurul | țurțurii |
Sinonime: 1: (pop.) țurloi, (reg.) scuț, (Munt. și Dobr.) suligă, (prin Dobr.) sulughiță, (Olt.) țorțoloș, țuțuroi, (înv.) stur; sloi, (Olt., Ban. și Transilv.) sloiete