țuiculiță
/ʦuj.ku'li.ʦə/Etimologie
Din țuică + sufixul -uliță.
Definiții
- diminutiv al lui țuică; țuiculeană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țuiculiță | țuiculițe |
| genitiv-dativ | țuiculiței | țuiculițelor |
| vocativ | țuiculiță | țuiculițelor |
| articulat | țuiculița | țuiculițele |