țuicuire
/ʦuj.ku'i.re/Etimologie
Din țuicui.
Definiții
- acțiunea de a țuicui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țuicuire | țuicuiri |
| genitiv-dativ | țuicuirii | țuicuirilor |
| articulat | țuicuirea | țuicuirile |
Din țuicui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țuicuire | țuicuiri |
| genitiv-dativ | țuicuirii | țuicuirilor |
| articulat | țuicuirea | țuicuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică