țocăi
/ʦo.kə'i/Etimologie
Din țoc + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.tranz. refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta (cu zgomot).
- (v.intranz.) (despre copii) a mișca buzele prin somn ca și când ar suge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țocăea | țocăeau |
Din țoc + sufixul -ăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țocăea | țocăeau |
Din a țocăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țocăit | țocăituri |
| genitiv-dativ | țocăitului | țocăiturilor |
| vocativ | țocăitule | țocăiturilor |
| articulat | țocăitul | țocăiturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică