țincar
/ʦin'kar/Etimologie
Din ținc + sufixul -ar.
Definiții
- (reg.; depr.) copil, țânc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țincar | țincari |
| genitiv-dativ | țincarului | țincarilor |
| vocativ | țincarule | țincarilor |
| articulat | țincarul | țincarii |
Din ținc + sufixul -ar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țincar | țincari |
| genitiv-dativ | țincarului | țincarilor |
| vocativ | țincarule | țincarilor |
| articulat | țincarul | țincarii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică