țimir
/ʦi'mir/Etimologie
Din maghiară cimer.
Definiții
- (înv. și reg.) emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc.
- denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țimir | țimire |
| genitiv-dativ | țimirului | țimirelor |
| vocativ | țimirule | țimirelor |
| articulat | țimirul | țimirele |