țiglă
/ˈʦi.glə/Etimologie
Din sârbocroată cigla.
Definiții
- piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele.
- (reg.) vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țiglă | țigle |
| genitiv-dativ | țiglei | țiglelor |
| vocativ | țiglă | țiglelor |
| articulat | țigla | țiglele |