țelină
/'ʦe.li.nə/Etimologie
Din neogreacă σέλινον (sélinon).
Definiții
- (bot.) (Apium graveolens var. dulce) plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară.
- (agric.) pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă.
- (agric.) pășune, fâneață (naturală sau semănată).
Exemple
- A valorifica țelina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țelină | țeline |
| genitiv-dativ | țelinei | țelinelor |
| vocativ | țelină, țelino | țelinelor |
| articulat | țelina | țelinele |
Sinonime: (bot.) (reg.) seler, (Transilv. și Ban.) țeler, (înv.) achiu, 1: (agric.) pârloagă, 2: (agric.) pășune, fâneață