țarevici
/ʦa're.viʧʲ/Etimologie
Din rusă царeвиkи (țarevici), franceză tsarévitch.
Definiții
- titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țarevici | țarevici |
| genitiv-dativ | țareviciului | țarevicilor |
| vocativ | țareviciule | țarevicilor |
| articulat | țareviciul | țarevicii |