țapinar
/ʦa.pi'nar/Etimologie
Din țapină + sufixul -ar.
Definiții
- muncitor care manevrează buștenii cu țapina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țapinar | țapinari |
| genitiv-dativ | țapinarului | țapinarilor |
| vocativ | țapinarule | țapinarilor |
| articulat | țapinarul | țapinarii |