țapină
/ʦa'pi.nə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, întrebuințată la manevrarea buștenilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țapină | țapine |
| genitiv-dativ | țapinei | țapinelor |
| vocativ | țapină | țapinelor |
| articulat | țapina | țapinele |