țambal
/ʦam'bal/Etimologie
Din germană Zimbel.
Definiții
- instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse coarde metalice, puse în vibrație prin lovirea cu două ciocănele speciale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țambal | țambale |
| genitiv-dativ | țambalului | țambalelor |
| articulat | țambalul | țambalele |