verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din țărm (sau țărmur).
Definiții
- (v.tranz.) a mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili.
- (v.refl.) (înv.; despre țări, regiuni) a se învecina, a se mărgini cu...
- (v.refl.) (înv.) a trage la țărm, a aborda; a țărmui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | țărmurea | țărmureau |
Sinonime: 1-3: aborda, acosta, învecina, mărgini
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din țărmur (învechit, probabil < latină).
Definiții
- fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; (p.ext.) regiune de lângă o apă mare.
- (fig.) tărâm, ținut, meleag.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | țărm | țărmuri |
| genitiv-dativ | țărmului | țărmurilor |
| vocativ | țărmule | țărmurilor |
| articulat | țărmul | țărmurile |