țărăncuță
/ʦə.rənˈku.ʦə/Etimologie
Din țărancă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui țărancă; țărancă tânără, fată de țăran.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țărăncuță | țărăncuțe |
| genitiv-dativ | țărăncuței | țărăncuțelor |
| vocativ | țărăncuță | țărăncuțelor |
| articulat | țărăncuța | țărăncuțele |