țăpoi
/ʦə'poj/Etimologie
Din țeapă + sufixul -oi.
Definiții
- (reg.) furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc.
- furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit.
- căpriorul de la mijloc la casele tărănești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țăpoi | țăpoaie |
| genitiv-dativ | țăpoiului | țăpoaielor |
| vocativ | țăpoiule | țăpoaielor |
| articulat | țăpoiul | țăpoaiele |