țăndărică
/ʦən.də'ri.kə/Etimologie
Din țandără + sufixul -ică.
Definiții
- diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică.
- (fig.) (și s.m.) om mic de statură; copil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țăndărică | țăndărele |
| genitiv-dativ | țăndărelei | țăndărelelor |
| vocativ | țăndărică | țăndărelelor |
| articulat | țăndărica | țăndărelele |