țăcăneală
/ʦə.kə'ne̯a.lə/Etimologie
Din a țăcăni + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) țăcăni.
- țăcănit.
- (fig.) țicneală, sminteală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țăcăneală | țăcăneli |
| genitiv-dativ | țăcănelii | țăcănelilor |
| vocativ | țăcăneală | țăcănelilor |
| articulat | țăcăneala | țăcănelile |