țârucă
/ʦɨ'ru.kə/Etimologie
Din țâră + sufixul -ucă.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui țâră; țârică, țârișoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țârucă | — |
| genitiv-dativ | țârucii | — |
| vocativ | țârucă | — |
| articulat | țâruca | — |
Din țâră + sufixul -ucă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țârucă | — |
| genitiv-dativ | țârucii | — |
| vocativ | țârucă | — |
| articulat | țâruca | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică