țârlâitură
/ʦɨr.lɨ.i'tu.rə/Etimologie
Din a țârlâi + sufixul -tură.
Definiții
- cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țârlâitură | țârlâituri |
| genitiv-dativ | țârlâiturii | țârlâiturilor |
| vocativ | țârlâitură | țârlâiturilor |
| articulat | țârlâitura | țârlâiturile |