țârcovnic
/ʦɨr'kov.nik/Etimologie
Din slavă crŭkovřnikŭ.
Definiții
- persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; pălămar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țârcovnic | țârcovnici |
| genitiv-dativ | țârcovnicului | țârcovnicilor |
| articulat | țârcovnicul | țârcovnicii |