țângău
/ʦɨn'gəw/Etimologie
Din țânc + sufixul -ău.
Definiții
- (pop. peior.) flăcăiaș, băietan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țângău | țângăi |
| genitiv-dativ | țângăului | țângăilor |
| vocativ | țângăule | țângăilor |
| articulat | țângăul | țângăii |
Din țânc + sufixul -ău.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țângău | țângăi |
| genitiv-dativ | țângăului | țângăilor |
| vocativ | țângăule | țângăilor |
| articulat | țângăul | țângăii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică