țânțăraș
/ʦɨn.ʦə'raʃ/Etimologie
Din țânțar + sufixul -aș.
Definiții
- diminutiv al lui tânțar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țânțăraș | țânțărași |
| genitiv-dativ | țânțărașului | țânțărașilor |
| vocativ | țânțărașule | țânțărașilor |
| articulat | țânțărașul | țânțărașii |