țâțacă
/ʦɨ'ʦa.kə/Etimologie
Din țață + sufixul -acă.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui țață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâțacă | țâțace |
| genitiv-dativ | țâțacăi | țâțacelor |
| vocativ | țâțaco | țâțacelor |
| articulat | țâțaca | țâțacele |
Din țață + sufixul -acă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâțacă | țâțace |
| genitiv-dativ | țâțacăi | țâțacelor |
| vocativ | țâțaco | țâțacelor |
| articulat | țâțaca | țâțacele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică