șugubinar
/ʃu.gu.bi'nar/Etimologie
Din șugubină + sufixul -ar.
Definiții
- (în vechea organizare administrativă a țărilor române) persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șugubinar | șugubinari |
| genitiv-dativ | șugubinarului | șugubinarilor |
| vocativ | șugubinarule | șugubinarilor |
| articulat | șugubinarul | șugubinarii |