șuberec
/'ʃu.be.rek/Etimologie
Din turcă șebörek.
Definiții
- (reg.) specialitate dobrogeană de plăcintă, asemănătoare cu scovarda, făcută din aluat nedospit umplut cu brânză sau cu carne bine condimentată și prăjită în grăsime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șuberec | șuberece |
| genitiv-dativ | șuberecului | șuberecelor |
| vocativ | șuberecule | șuberecelor |
| articulat | șuberecul | șuberecele |