șușoteală
/ʃu.ʃo'te̯a.lə/Etimologie
Din a șușoti + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șușoteală | șușoteli |
| genitiv-dativ | șușotelii | șușotelilor |
| vocativ | șușoteală | șușotelilor |
| articulat | șușoteala | șușotelile |