ștuț
/ʃtuʦ/Etimologie
Din germană Stutzen.
Definiții
- bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștuț | ștuțuri |
| genitiv-dativ | ștuțului | ștuțurilor |
| vocativ | ștuțule | ștuțurilor |
| articulat | ștuțul | ștuțurile |