ștemuitor
/ʃte.mu.i'tor/Etimologie
Din a ștemui + sufixul -tor.
Definiții
- sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea.
- muncitor care ștemuiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștemuitor | ștemuitoare |
| genitiv-dativ | ștemuitorului | ștemuitoarelor |
| vocativ | ștemuitorule | ștemuitoarelor |
| articulat | ștemuitorul | ștemuitoarele |