ștanțator
/ʃtan.ʦa'tor/Etimologie
Din a ștanța + sufixul -tor.
Definiții
- muncitor care lucrează la ștanțe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștanțator | ștanțatori |
| genitiv-dativ | ștanțatorului | ștanțatorilor |
| vocativ | ștanțatorule | ștanțatorilor |
| articulat | ștanțatorul | ștanțatorii |