ștănțuire
/ʃtən.ʦu'i.re/Etimologie
Din ștănțui.
Definiții
- acțiunea de a ștănțui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștănțuire | ștănțuiri |
| genitiv-dativ | ștănțuirii | ștănțuirilor |
| articulat | ștănțuirea | ștănțuirile |
Din ștănțui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștănțuire | ștănțuiri |
| genitiv-dativ | ștănțuirii | ștănțuirilor |
| articulat | ștănțuirea | ștănțuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică