ștănțar
/ʃtən'ʦar/Etimologie
Din ștanță + sufixul -ar.
Definiții
- muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștănțar | ștănțari |
| genitiv-dativ | ștănțarului | ștănțarilor |
| vocativ | ștănțarule | ștănțarilor |
| articulat | ștănțarul | ștănțarii |